coteneață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTENEÁȚĂ, cotenețe, s. f. (
Pop.) Coteț mic. [
Var.:
cotineáță s. f.] – Probabil contaminare între
coteț și
chichineață.coteneață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coteneáță/cotineáță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. cotenéței/ cotinéței; pl. cotenéțe/cotinéțecoteneață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coteneață f. coteț. [Vorba pare a fi un compromis din sinonimele
coteț și
chichineață].
coteneață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTENEÁȚĂ, cotenețe, s. f. (
Pop.) Coteț mic. [
Var.:
cotineáță s. f.] — Contaminare între
coteț și
chichineață.