coteicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COTEICÚȚĂ,coteicuțe, s. f. Diminutiv al lui coteică. – Coteică + suf. -uță.
coteicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coteicúță (rar) s. f., g.-d. art. coteicúței; pl. coteicúțe
coteicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COTEICÚȚĂ,coteicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui coteică. — Coteică + suf. -uță.