cotar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTÁR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (
II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea.
2. (
Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (
II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului.
3. (La
pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. –
Cot +
suf. -ar.