costumier - explicat in DEX

costumier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSTUMIÉR, -Ă, costumieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în păstrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic. [Pr.: -mi-er] – Din fr. costumier.

costumier (Dicționar de neologisme, 1986)
COSTUMIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care are în păstrare costumele actorilor într-un teatru. [Pron. -mi-er. / < fr. costumier].

costumier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COSTUMIÉR, -Ă s. m. f. 1. cel care face, vinde sau închiriază costume de bal, de teatru etc. 2. persoană care are în păstrare costumele și accesoriile vestimentare ale actorilor într-un teatru sau studio cinematografic. (< fr. costumier)

costumier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
costumiér (-mi-er) s. m., pl. costumiéri

costumier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
costumier m. 1. cel ce vinde costume; 2. într’un teatru, cel ce are în păstrare costumele.

costumier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSTUMIÉR, -Ă, costumieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în păstrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic. [Pr.: -mi-er] — Din fr. costumier.