costrei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii
(Echinochloa crus-gallii). ◊
Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole
(Sorghum halepense). –
Cf. bg. koštrjava.costrei (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)costréi s.m. (reg.)
1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad.
2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher.
3. iarbă-bărboasă.
4. mohor.
5. odos.
6. mei-păsăresc.
7. țăpoșică.
8. coada-vulpii.
costrei (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)costréi (costréi), s. m. –
1. Sorg (Sorghum halepense). –
2. Nume, mai puțin comun, dat altor plante relativ asemănătoare: Panicum Crus Galli; Setaria glauca; Avena fatua; Lithospermum officinale; Nardus stricta; Alopecurus pratensis.
Sl., dar lipsește etimonul exact. Este desigur vorba de un cuvînt identic
bg.,
slov.
kostrĕva „Alopecurus pratensis” (Cihac, II, 74; Conev 44; DAR),
sb. kostrava „Festuca” etc.
costrei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)costréi s. m.,
pl. costréi, art. costréiicostrei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii
(Echinochloa crus-gallii). ◊
Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole
(Sorghum halepense). —
Cf. bg. koštrjava.costreĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)costréĭ m. ca plantă și n., pl.
eĭe saŭ
eĭurĭ, ca nutreț (vsl.
kostrieva, d.
kostĭ, os; rus.
kostérĭ, neghină; rut.
kosteréva, pol.
kostrzewa). Mohor. Meĭ tătăresc. V.
meĭ.