cosoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSÓI s. n. Piele netăbăcită, transparentă din care se confecționează curelușe de cusut și de legat. –
Et. nec.cosoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cosói, cosoáie, s.m. (reg.)
1. cuiul care prinde scaunul de osia carului sau căruței.
2. (la pl.) cureluțe de nuiele de salcie, cu care se leagă cercurile de lemn pe buți.
3. curea de gheată, șiret.
cosoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosói s. n., (obiecte)
pl. cosoáiecosoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSÓI, (
2)
cosoaie, s. n. 1. Piele netăbăcită, transparentă din care se confecționează curelușe de cusut și de legat.
2. Obiect dintr-o astfel de piele. —
Et. nec.