cosiriște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSIRÍȘTE, cosiriști, s. f. (
Reg.) Loc cosit. –
Cosire (rar) +
suf. -iște.cosiriște (Dicționaru limbii românești, 1939)cosiríște f. (rus.
kosovišče supt [!] infl. luĭ
toporiște).
Buc. Toporlĭe.
cosiriște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosíriște1 (loc cosit) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. cosíriștii; pl. cosírișticosiriște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosiríște2 (coadă de coasă)
s. f.,
g.-d. art. cosiríștii; pl. cosiríșticosiriște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSIRÍȘTE, cosiriști, s. f. (
Reg.) Loc care a fost cosit. —
Cosire +
suf. -iște.