coșcov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit.
2. S. f. (
Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii.
3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. –
Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.