corupțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORUPȚIÚNE s. f. v. corupție.corupțiune (Dicționar de neologisme, 1986)CORUPȚIÚNE s.f. v.
corupție.
corupțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*corupțiúne f. (lat.
corrúptio, -ónis). Stricare, alterare:
corupțiunea aeruluĭ. Fig. Mituire:
corupțiunea marturilor [!]. Depravare:
corupțiunea obiceĭurilor. Evoluțiune:
corupțiunea cuvintelor. – Și
-úpție.corupțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corupți(un)e f.
1. fapta și efectul coruperii;
2. starea celui corupt.
corupțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORUPȚIÚNE s. f. v. corupție.