corupător - explicat in DEX

corupător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. – Corupe + suf. -ător.

corupător (Dicționar de neologisme, 1986)
CORUPĂTÓR adj., s.m. și f. (Cel) care corupe moravurile, gusturile etc. [< corupe + -(ă)tor, după fr. corrupteur].

corupător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORUPĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după fr. corrupteur)

corupător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corupătór adj. m., s. m., pl. corupătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. corupătoáre

corupător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. — Corupe + suf. -ător.