corturel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORTURÉL,corturele, s. n. (Pop.) Cortuleț. – Cort + suf. -urel.
corturel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) corturél (rar) s. n., pl. corturéle
corturel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORTURÉL,corturele, s. n. (Rar) Cortuleț. — Cort + suf. -urel.