cortuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORTULÉȚ,cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț.
cortuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cortuléț s. n., pl. cortuléțe
cortuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORTULÉȚ,cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. — Cort + suf. -uleț.