cortil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORTÍL s. n. curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare. (< it. cortile)
cortil (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cortíl, s.n. – Adăpost, locuință (Papahagi 1925). Atestat și în Maramureș din dreapta Tisei cu sensul de „cazare; gazdă„. – Din germ. Quartier „cantonament; cazare, adăpost, gazdă” (Țurcanu 2005).