cortical - explicat in DEX

cortical (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORTICÁL, -Ă, corticali, -e, adj. Care ține de scoarța sau de învelișul exterior al unui organ animal sau vegetal. ♦ Care ține de scoarța creierului. – Din fr. cortical.

cortical (Dicționar de neologisme, 1986)
CORTICÁL, -Ă adj. Al cortexului. [< fr. cortical].

cortical (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORTICÁL, -Ă adj. al cortexului. ♦ substanță ~ ă (și s. f.) = nume dat diverselor substanțe, înveliș exterior al unor organe. (< fr. cortical)

cortical (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corticál, -ă adj. (lat. corticalis, d. córtex, córticis, scoarță). Șt. nat. De scoarță, al scoarțeĭ (al cojiĭ): substanță corticală.

cortical (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corticál adj. m., pl. corticáli; f. corticálă, pl. corticále

cortical (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cortical a. Bot. ce ține de scoarță.

cortical (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORTICÁL,- Ă, corticali, -e, adj. Care ține de scoarța sau de învelișul exterior al unui organ animal sau vegetal. ♦ Care ține de scoarța creierului. — Din fr. cortical.