corporațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORPORAȚIÚNE s. f. v. corporație.corporațiune (Dicționar de neologisme, 1986)CORPORAȚIÚNE s.f. v.
corporație.
corporațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*corporațiúne f. (lat.
corporátio, -ónis, natură corporală, care la Englejĭ și Francejĭ a luat înț. actual). Breaslă, iznaf, asociațiune generală de meseriașĭ. – Și
áție.corporațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORPORAȚIÚNE s. f. v. corporație.corporațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corporați(un)e f.
1. reunire de persoane constituind un corp;
2. asociațiune autorizată de oameni supuși unor obligațiuni comune relativ la profesiunea lor (v.
breaslă, isnaf).