corporație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (In societatea medievală) Formă specifică de organizare a activității economice a meseriașilor; breaslă (
1); isnaf, rufet.
2. (în unele țări) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [
Var.:
corporațiúne s. f.] – Din
fr. corporation.corporație (Dicționar de neologisme, 1986)CORPORÁȚIE s.f. 1. Organizație medievală meșteșugărească, care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă.
2. (
În S.U.A.) Denumire dată societăților pe acțiuni. [Gen.
-iei, var.
corporațiune s.f. / cf. fr.
corporation, it.
corporazione].
corporație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORPORÁȚIE s. f. 1. organizație (medievală) de meseriași care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (în S.U.A. și alte țări) societate pe acțiuni. (< fr.
corporation)
corporație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corporáție (-ți-e) s. f.,
art. corporáția (-ți-a), g.-d. art. corporáției; pl. corporáții, art. corporáțiile (-ți-i-)corporație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (În Evul Mediu) Organizație de meseriași constituită în scopul apărării intereselor și drepturilor (profesionale); breaslă (1); isnaf, rufet.
2. (În unele țări, mai ales în SUA) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [
Var.:
corporațiúne s. f.] — Din
fr. corporation.