coronulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORONÚLĂ, coronule, s. f. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole. – Din
fr. coronule.coronulă (Dicționar de neologisme, 1986)CORONÚLĂ s.f. (
Bot.) Ansamblul apendicelor care însoțesc petalele unei flori. [< fr.
coronule, cf. lat.
coronula – coroniță].
coronulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORONÚLĂ s. f. (bot.) 1. coroană mică de elemente apendiculare. 2. celulele apicale ale oogonului. (< fr.
coronule, lat.
coronula)
coronulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coronúlă s. f.,
g.-d. art. coronúlei; pl. coronúlecoronulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORONÚLĂ, coronule, s. f. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole. — Din
fr. coronule.