coroniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORONÍȚĂ,coronițe, s. f. Diminutiv al lui coroană (1). – Coroană + suf. -iță.
coroniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coroníță s. f., g.-d. art. coroníței; pl. coroníțe
coroniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORONÍȚĂ,coronițe, s. f. Diminutiv al lui coroană (1). — Coroană + suf. -iță.