coroniu - explicat in DEX

coroniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. – din fr. coronium.

coroniu (Dicționar de neologisme, 1986)
CORÓNIU s.n. (Chim.) Element chimic ipotetic, despre care se credea că se află în coroana solară. [< fr. coronium].

coroniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORÓNIU s. f. element chimic ipotetic, despre care se credea că s-a aflat în coroana solară. (< fr. coronium)

coroniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coróniu [niu pron. nyu] s. n., art. coróniul

coroniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. — Din fr. coronium.