coromâslă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COROMẤSLĂ, coromâsle, s. f. (
Reg.) Cobiliță. – Din
ucr. koromyslo.coromâslă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coromấslă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. coromấslei; pl. coromấslecoromâslă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coromâslă f. Mold. cobiliță de cărat apă. [Rus. KOROMYSLO].
coromâslă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COROMẤSLĂ, coromâsle, s. f. (
Reg.) Cobiliță. — Din
ucr. koromyslo.