cornieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNIÉRĂ, corniere, s. f. Bară laminată din oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei L. [
Pr.:
-ni-e-] – Din
fr. cornière.cornieră (Dicționar de neologisme, 1986)CORNIÉRĂ s.f. Bară metalică profilată, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. [Pron.
-ni-e-. / < fr.
cornière].
cornieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORNIÉRĂ s. f. bară metalică laminată cu secțiune în forma literei L. (< fr.
cornière)
cornieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNIÉRĂ s. f. v. cornier.