corlată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORLÁTĂ, corlate. s. f. (
Reg.)
1. Iesle.
2. Îngrăditură sau colibă pentru vite.
3. Împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân.
4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. [
Pl. și:
corlăți] – Probabil din
magh. korlát.corlată (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)corlátă1, corláte, s.f. (reg.)
1. iesle.
2. îngrăditură sau colibă pentru vite.
3. împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân; loitre, șuiană.
4. poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici, rapt, tăpșan.
5. parapet, rampă, balustradă.
6. ramă pe care se întinde postavul ca să se usuce.
7. bancă, scaun.
8. scândură de gard; lăturoi, răzlog, țăpușă; gard făcut din aceste scânduri.
9. (la pl.) dependințele casei țărănești.
10. spalier pentru viță de vie.
11. (la pl.) lemnele pe care stă coșul casei.
corlată (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)corlátă2, corláte, s.f. (reg.) prună tânără deformată de o ciupercă.
corlată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)corlátă (-te), s. f. –
1. Balustradă, parapet. –
2. Policioară în jurul cuptorului, prichici. –
4. Iesle. –
5. Poliță, dulap. –
6. Ogradă, ocol, îngrăditură.
Mag. korlát „ocol, îngrăditură” (Cihac, II, 493). Întrucît -
t indică uneori
acuz., s-a reconstituit o formă *
korlá de unde
corlă, s. f. (
Trans. și
Mold., ogradă, îngrăditură), cuvînt pe care Lahovary 316, îl consideră anterior fazei
indoeurop. După Scriban, ar fi cuvînt gepidic, înrudit, cu
germ. Quer-latte, și
mag. ar proveni din
rom.corlată (Dicționaru limbii românești, 1939)corlátă f., pl.
e și
ățĭ (orig. gep. Cp. cu germ.
quer-latte, leț transversal. D. rom. vin ung.
korlát, șir de gratiĭ. V.
corlă 2 și
leț).
Vest. Gard de gratii, gard rar. Balustradă de scară (care seamănă a gard rar). Gratiĭ care țîn [!] fînu sus în grajd ca să poată trage calu cîte puțin fîn de o dată. Codirlă, gratiile care susțin fînu în apoĭa [!] căruțeĭ. Crivitar, boltă de gratiĭ pe care se întinde vița saŭ alte plante. Scîndură, maĭ ales de fag (Bz.). V.
glaf, prichicĭ, chelnă, răzlog.corlată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corlátă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. corlátei/corlắții; pl. corláte/corlắțicorlată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corlată f.
1. gard rar la vii sau livezi;
2. îngrădire pentru vite;
3. policioara dela vatră, în casele țărănești. [Ung; KORLÁT].
corlată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORLÁTĂ, corlate, s. f. (
Reg.)
1. Iesle.
2. Îngrăditură sau colibă pentru vite, pe câmp.
3. Împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân.
4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. [
Pl. și:
corlăți] — Din
magh. korlát.