corlată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORLÁTĂ, corlate. s. f. (
Reg.)
1. Iesle.
2. Îngrăditură sau colibă pentru vite.
3. Împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân.
4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. [
Pl. și:
corlăți] – Probabil din
magh. korlát.