corlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓRLĂ, corle. s. f. Pasăre acvatică migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăiește în bălțile și iazurile cu stuf: găinușă-de-baltă (
Gallinula chloropus). –
Et. nec.corlă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)córlă1, córle, s.f. (reg.) adăpost primitiv pentru vite; poiată de nuiele; șură de scânduri; țarc, colibă, adăpost, târlă.
corlă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)córlă2, córle, s.f. (reg.)
1. numele unei păsări acvatice cu pene măslinii-închise pe spate și cenușii pe pântece; curlă, găinuță, găinușă, pescar.
2. femeie vagaboandă.
corlă (Dicționaru limbii românești, 1939)1) córlă f., pl.
e (cp. cu it.
chiurlo, chiurli, fr.
corlieu, corli, courlieu, courlis id.). Un fel de becață care trăĭește pe malu apelor (
numenius [orĭ
scólopax]
arquatus). – Și
curlă (cp. cu rut.
kurlú, strigătu cocoruluĭ, și rus.
kurlán, un fel de bîtlan).
corlă (Dicționaru limbii românești, 1939)2) córlă f., pl.
e (d.
corlată).
Nț. Colibă.
corlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)córlă s. f.,
g.-d. art. córlei; pl. córlecorlă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corlă f. un fel de găinușă de apă (
Colymbus). [Onomatopee ca și fr.
courlis și it.
chiurlo].
corlă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corlă f. Mold. țarc de vite:
grajduri și corle pentru vite. [Formă trasă din
corlată].
corlă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓRLĂ, corle, s. f. Pasăre acvatică migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăiește în bălțile și în iazurile cu stuf; găinușă-de-baltă
(Gallinula chloropus). —
Et. nec.