corlì - explicat in DEX

corli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORLÍ, corlesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) duce la fund. – Din corlă.

corli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
corlí (-lésc, -ít), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creație expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel. – Der. corlă, s. f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruș”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.

corli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corlí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corlésc, imperf. 3 sg. corleá; conj. prez. 3 să corleáscă

corli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORLÍ, corlesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. — Din corlă.

corlì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corlì v. a (se) cufunda, a (se) adânci. [V. corlă].