coresponda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORESPONDÁ, corespondez, vb. I.
Intranz. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva. [
Var.: (
înv.)
corespundá vb. I] –
Cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre.coresponda (Dicționar de neologisme, 1986)CORESPONDÁ vb. I. intr. A fi în corespondență, a comunica prin scrisori cu cineva. [Var.
corespunda vb. I. / cf. germ.
korrespondieren, fr.
correspondre].
coresponda (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORESPONDÁ vb. intr. a fi în corespondență cu cineva. (< germ.
korrespondieren)
coresponda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corespondá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
corespondeázăcoresponda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORESPONDÁ, corespondez, vb. I.
Intranz. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva. [
Var.: (
înv.)
corespundá vb. I] —
Cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre.corespondà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corespondà v. a fi în corespondență, a face schimb de scrisori, a se afla în daraveri cu cineva.