coreligionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORELIGIONÁR, -Ă, coreligionari, -e, s. m. și
f. Persoană care are aceeași religie cu altă persoană. [
Pr.:
-gi-o-] – Din
fr. coreligionnaire.coreligionar (Dicționar de neologisme, 1986)CORELIGIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană de aceeași religie cu alta, considerată în raport cu aceasta. [Cf. fr.
coreligionnaire].
coreligionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORELIGIONÁR, -Ă s. f. cel care este de aceeași religie cu altul. (< fr.
coreligionnaire)
coreligionar (Dicționaru limbii românești, 1939)*coreligionár, -ă adj. și s. (
co și
religionar). Care e de aceĭașĭ religiune cu alțiĭ.
Pin [!] ext. Coreligionar politic.coreligionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coreligionár (-gi-o-) s. m.,
pl. coreligionáricoreligionar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coreligionar m. care profesează aceeaș religiune cu alții.
coreligionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORELIGIONÁR, -Ă, coreligionari, -e, s. m. și
f. Persoană care are aceeași religie cu altă persoană. [
Pr.:
-gi-o-] — Din
fr. coreligionnaire.