corelativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORELATIVITÁTE s. f. Caracter corelativ. –
Cf. it. correlatività.corelativitate (Dicționar de neologisme, 1986)CORELATIVITÁTE s.f. Faptul de a fi în corelație; caracter corelativ. [Cf. it.
correlatività].
corelativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORELATIVITÁTE s. f. faptul de a fi în corelație; caracter corelativ. (< it.
correlatività)
corelativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORELATIVITÁTE s. f. Caracter corelativ. —
Cf. it. correlativitá.