corela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORELÁ, corelez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din
corelație.corela (Dicționar de neologisme, 1986)CORELÁ vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [<
corelație].
corela (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORELÁ vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. (< fr.
correler)
corela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
coreleázăcorela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORELÁ, corelez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să fie sau a fi în corelație. — Din
corelație.