coreic - explicat in DEX

coreic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj. Care se referă la coree, care ține de coree. – Din fr. choréique.

coreic (Dicționar de neologisme, 1986)
CORÉIC¹, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de coree. [Pron. -re-ic. / < fr. choréique].

coreic (Dicționar de neologisme, 1986)
CORÉIC², -Ă adj. (Rar) Coregrafic. [Pron. -re-ic. / < it. coreico].

coreic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de coree. (< fr. choréique)

coreic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!coréic (-re-ic) adj. m., s. m., pl. coréici; adj. f., s. f. coréică, pl. coréice

coreic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) 1. Adj. Care se referă la coree, care ține de coree. 2. S. m. și f. Bolnav de coree. — Din fr. choréique.