cordonaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORDONÁȘ, (
1)
cordonașe, s. n., (
2)
cordonași, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui
cordon (
I 1).
2. (
Înv.) Grănicer. –
Cordon +
suf. -aș.cordonaș (Dicționaru limbii românești, 1939)cordonáș, V.
cordunaș.cordonaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cordonáș1 (grănicer) (
înv.)
s. m.,
pl. cordonáșicordonaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cordonáș2 (cordon mic)
s. n.,
pl. cordonáșecordonaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cordonaș m.
1. soldat de cordon, grănicer;
2. pl. od. miliție întocmită la 1834 spre a sprijini picheturile:
cordonașii și potecașii BĂLC.
cordonaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORDONÁȘ, (
1),
cordonașe, s. n., (
2)
cordonași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui
cordon (I 1).
2. S. m. (
Înv.) Grănicer. —
Cordon +
suf. -aș.