cordovan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORDOVÁN, cordovane, s. n. (
Înv.) Piele fină de capră sau de oaie, folosită pentru încălțăminte de lux și marochinărie; marochin. – Din
it. cordovano.cordovan (Dicționar de neologisme, 1986)CORDOVÁN s.n. Piele tăbăcită fin după anumite procedee practicate la Cordoba, în Spania. [< it.
cordovano, cf.
Cordoba – oraș în Spania].
cordovan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cordován (cordováne), s. n. – Piele de capră tăbăcită.
It. cordovano, mag. kordovány (
sec. XIX).
cordovan (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORDOVÁN s. n. piele de capră sau de oaie tăbăcită fin după anumite procedee practicate la Cordoba. (< it.
cordovano)
cordovan (Dicționaru limbii românești, 1939)cordován n. (it.
cordováno, d. sp.
cordoban, d.
Córdoba, un oraș în Spania; fr.
cordovan, de unde vine și
cordonnier, cizmar).
Vechĭ. Marochin, saftian.
cordovan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cordován (
înv.)
s. n.,
pl. cordovánecordovan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORDOVÁN, cordovane, s. n. (
Înv.) Piele fină de capră sau de oaie, tăbăcită vegetal și folosită pentru încălțăminte de lux și marochinărie; marochin. — Din
it. cordovano.