corbușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORBUȘÓR,corbușori, s. m. (Rar) Corbuleț. – Corb + suf. -ușor.
corbușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) corbușór (rar) s. m., pl. corbușóri
corbușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORBUȘÓR,corbușori, s. m. (Rar) Corbuleț. — Corb + suf. -ușor.