coproprietate - explicat in DEX

coproprietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPROPRIETÁTE, coproprietăți, s. f. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriété.

coproprietate (Dicționar de neologisme, 1986)
COPROPRIETÁTE s.f. Stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane. [Cf. fr. copropriété].

coproprietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COPROPRIETÁTE s. f. stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane. (< fr. copropriété)

coproprietate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coproprietáte f. Proprietate a maĭ multora: coproprietatea unuĭ zid.

coproprietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coproprietáte (co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietắții; (bunuri) pl. coproprietắți

coproprietate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPROPRIETÁTE, (2) coproprietăți, s. f. 1. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit. 2. (La pl.) Bunuri. [Pr.: -pri-e-] — Din fr. copropriété.