copolimer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPOLIMÉR, copolimeri, s. m. (
Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din
fr. copolymère.copolimer (Dicționar de neologisme, 1986)COPOLIMÉR s.m. Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. [< fr.
copolymère].
copolimer (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPOLIMÉR s. m. produs macromolecular din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. (< fr.
copolymère)
copolimer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPOLIMÉR, copolimeri, s. m. (
Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. — Din
fr. copolymère.