copolimerizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPOLIMERIZÁRE, copolimerizări, s. f. Reacție de polimerizare a unui amestec de doi monomeri, din care rezultă un polimer mixt cu proprietăți diferite de proprietățile polimerilor obținuți din fiecare monomer în parte. –
Cf. fr. copolymériser.copolimerizare (Dicționar de neologisme, 1986)COPOLIMERIZÁRE s.f. Reacție de polimerizare simultană a doi sau a mai multor monomeri diferiți. [Cf. fr.
copolymérisation].
copolimerizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPOLIMERIZÁRE s. f. reacție de polimerizare simultană a doi sau a mai multor monomeri diferiți. (după fr.
copolymérisation)
copolimerizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copolimerizáre s. f.,
g.-d. art. copolimerizắrii; pl. copolimerizắricopolimerizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPOLIMERIZÁRE, copolimerizări, s. f. Reacție de polimerizare a unui amestec de doi monomeri, din care rezultă un polimer mixt cu proprietăți diferite de proprietățile polimerilor obținuți din fiecare monomer în parte. —
Cf. fr. copolymériser.