copist - explicat in DEX

copist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

copist (Dicționar de neologisme, 1986)
COPÍST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].

copist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COPÍST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)

copist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*copíst m. (fr. copiste). Funcționar care copiază. V. cenușer, conțopist.

copist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
copíst s. m., pl. copíști

copist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
copist m. cel ce copiază.

copist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. (În trecut) 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. — Din fr. copiste.