copios - explicat in DEX

copios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPIÓS, -OÁSĂ, copioși, -oase, adj. Îmbelșugat, bogat, abundent; îndestulat. [Pr.: -pi-os] – Din fr. copieux, lat. copiosus.

copios (Dicționar de neologisme, 1986)
COPIÓS, -OÁSĂ adj. Bogat, abundent, îmbelșugat; îndestulat. [Pron. -pi-os. / < lat. copiosus, cf. fr. copieux].

copios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COPIÓS, -OÁSĂ adj. bogat, abundent; îndestulat. (< fr. copieux, lat. copiosus)

copios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*copiós, -oásă adj. (lat. copiosus, d. copia, abundanță [!]). Abundant, bogat: prînz copios.

copios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
copiós (-pi-os) adj. m., pl. copióși; f. copioásă, pl. copioáse

copios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
copios a. și adv. prea îmbelșugat: ospăț copios.

copios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPIÓS, -OÁSĂ, copioși, -oase, adj. Îmbelșugat, bogat, abundent; îndestulat. [Pr.: -pi-os] — Din fr. copieux, lat. copiosus.