copiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPIÁT s. n. Copiere. –
V. copia.copiat (Dicționar de neologisme, 1986)COPIÁT s.n. Copiere. [Pron.
-pi-at. / <
copia].
copiat (Dicționar de neologisme, 1986)COPIÁT s.m. Membru al clerului la Constantinopol care avea misiunea de a acoperi morții cu un giulgiu. [Pron.
-pi-at. / < fr.
copiate, gr.
kopiates].
copiat (Dicționar de neologisme, 1986)COPIÁT, -Ă adj. Care este imitat întru totul. [<
copia].
copiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPIÁT s. n. copiere. (< copia)
copiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copiát1 (cleric)
(-pi-at) s. m.,
pl. copiáțicopiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copiát2 (copiere)
(-pi-at) s. n.copiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPIÁT s. n. Copiere. —
V. copia.