controlor - explicat in DEX

controlor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Funcționar însărcinat cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

controlor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTROLÓR, -OÁRE s.m. și f. Funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. [Cf. fr. contrôleur, germ. Kontrollor].

controlor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTROLÓR, -OÁRE I. s. m. f. funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. II. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcționări a unei instalații. (< fr. contrôleur)

controlor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*controlór, -oáre s. (fr. contrôleur). Agent orĭ funcționar care controlează, verificator.

controlor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
controlór¹ (persoană) s. m., pl. controlóri

controlor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
controlór² (aparat) s. n., pl. controloáre

controlor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
controlor m. agent sau funcționar însărcinat a exercita un control.

controlor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. — Din fr. contrôleur.