controler (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRÓLER, controlere, s. n. (
Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. – Din
engl. controller.controler (Dicționar de neologisme, 1986)CONTROLÉR s.n. Aparat electric care permite o succesiune de modificări ale conexiunilor sau de reglaj. [< germ.
Kontroller, cf. engl.
controller].
controler (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRÓLER s. n. 1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice. 2. (inform.) circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. (< germ.
Kontroller, engl.
controller)
controler (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)CONTRÓLER, controlere, s. n. (
Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. [Scris și:
controller] – Din
engl. controller.controler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contróler (comutator electric)
s. n.,
pl. contrólerecontroler (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRÓLER, controlere, s. n. (
Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. [Scris și:
controller] — Din
engl. controller.