contrasemna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I.
Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. –
Contra1- +
semna (după
fr. contresigner).
contrasemna (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRASEMNÁ vb. I. tr. A semna un act alături de cel de la care emană. [<
contra- +
semna, după fr.
contresigner].
contrasemna (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRASEMNÁ vb. tr. a semna un act alături de cel de la care emană. (după fr.
contresigner)
contrasemna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrasemná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
contrasemneázăcontrasemna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I.
Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. —
Contra1- + semna (după
fr. contresigner).
contrasemnà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contrasemnà v.
1. a adăoga semnătura sa pe un act după cel ce l’a dresat;
2. a pune pe coperta unei scrisori numele expeditorului.