contrascotă - explicat in DEX

contrascotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRASCÓTĂ, contrascote, s. f. Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze. – Din it. contrascotta.

contrascotă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRASCÓTĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze. [Cf. it. contrascotta].

contrascotă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
contrascótă (contrascóte), s. f. – Parîmă, frînghie. It. contrascotta. Termen de marină.

contrascotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRASCÓTĂ s. f. fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile velelor unei corăbii, servind la strângerea acestora. (< it. contrascotta)

contrascotă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contrascótă f., pl. e. Mar. Scotă care servește la strîns pînza.

contrascotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!contrascótă (-tras-co-/-tra-sco-) s. f., g.-d. art. contrascótei; pl. contrascóte

contrascotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRASCÓTĂ, contrascote, s. f. Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze. — Din it. contrascotta.