contrapregătire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAPREGĂTÍRE, contrapregătiri, s. f. Lovitură dată grupării principale a inamicului, cu ajutorul artileriei, aviației și al rachetelor, înainte de începerea
ofensivei inamicului și în scopul
zădărnicirii acesteia. –
Contra1 +
pregătire.contrapregătire (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAPREGĂTÍRE s.f. (
Mil.) Lovitură dată grupării principale a inamicului cu ajutorul artileriei, al aviației și al rachetelor înainte de începerea ofensivei acestuia și pentru zădărnicirea ei. [<
contra- +
pregătire, după fr.
contre-préparation].
contrapregătire (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAPREGĂTÍRE s. f. acțiune puternică de foc executată în apărare cu artileria, aviația etc. asupra inamicului înainte de începerea ofensivei acestuia. (după fr.
contre-préparation)
contrapregătire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrapregătíre (-tra-pre-) s. f.,
g.-d. art. contrapregătírii; pl. contrapregătíricontrapregătire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAPREGĂTÍRE, contrapregătiri, s. f. Lovitură dată grupării principale a inamicului, cu ajutorul artileriei, aviației și al rachetelor, înainte de începerea ofensivei acestuia, în scopul zădărnicirii ei. —
Contra1- +
pregătire.