contrapondere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAPÓNDERE, contraponderi, s. f. Ceea ce echilibrează, contrabalansează sau neutralizează o forță, o acțiune etc. –
Contra1 +
pondere (după
fr. contrepoids).
contrapondere (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAPÓNDERE s.f. Ceea ce face să se echilibreze, să se neutralizeze, să se contrabalanseze o acțiune, o forță etc. [<
contra- +
pondere, după fr.
contrepoids].
contrapondere (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAPÓNDERE s.f. ceea ce echilibrează sau neutralizează o acțiune, o forță etc. (după fr.
contrepoinds)
contrapondere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrapóndere s. f.,
g.-d. art. contrapónderii; pl. contrapóndericontrapondere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAPÓNDERE, contraponderi, s. f. Ceea ce echilibrează, contrabalansează sau neutralizează o forță, o acțiune etc. —
Contra1- +
pondere (după
fr. contrepoids).