contrapoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAPOZÍȚIE, contrapoziții, s. f. Poziție contrară celei prezentate; opoziție. –
Contra1 +
poziție.contrapoziție (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAPOZÍȚIE s.f. (
Log.) Deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contradictorii lor. [< fr.
contraposition].
contrapoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAPOZÍȚIE s. f. (log.) deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor. (< fr.
contraposition)
contrapoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrapozíție (-ți-e) s. f.,
art. contrapozíția (-ți-a), g.-d. art. contrapozíției; pl. contrapozíții, art. contrapozíțiile (-ți-i-)contrapoziție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAPOZÍȚIE, contrapoziții, s. f. Poziție contrară celei prezentate; opoziție. —
Contra1- +
poziție.