contrapiuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAPIULÍȚĂ, contrapiulițe, s. f. Piuliță suplimentară care se strânge peste o altă piuliță în vederea asigurării împotriva desfacerii îmbinărilor. [
Pr.:
-pi-u-] –
Contra1 +
piuliță.contrapiuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrapiulíță (-pi-u-) s. f.,
g.-d. art. contrapiulíței; pl. contrapiulíțecontrapiuliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAPIULÍȚĂ, contrapiulițe, s. f. Piuliță suplimentară care se strânge peste o altă piuliță în vederea asigurării împotriva desfacerii îmbinărilor. [
Pr.:
-pi-u-] —
Contra1- +
piuliță.