contrapartidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAPARTÍDĂ, contrapartide, s. f. Dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare. –
Cf. fr. contrepartie.contrapartidă (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAPARTÍDĂ s.f. Dublura unui registru, ținută pentru verificare. [Cf. fr.
contre-partie].
contrapartidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAPARTÍDĂ s. f. dublură a unui registru, ținută pentru verificare. (după fr.
contrepartie)
contrapartidă (Dicționaru limbii românești, 1939)*contrapartídă f. (fr.
contre-partie).
Muz. Partidă opusă alteĭa.
Com. Exemplar duplu [!] al unuĭ registru ca să verificĭ alt registru.
A susținea [!] contrapartida, a lucra contra altuĭa.
contrapartidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!contrapartídă s. f.,
g.-d. art. contrapartídeicontrapartidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contrapartidă f.
1. exemplarul dublu al unui registru ce servă de verificare;
2. proiect, sistemă contrară;
3. parte de muzică opusă alteia.
contrapartidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAPARTÍDĂ s. f. Dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare. —
Cf. fr. c o n t r e p a r t i e.