contrapantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAPÁNTĂ, contrapante, s. f. Pantă opusă unei alte pante în cadrul unei văi fluviale sau glaciare, cu formații geologice de durități și vârste diferite. – Din
fr. contrepente.contrapantă (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAPÁNTĂ s.f. Pantă opusă altei pante. [<
contra- +
pantă, cf. fr.
contre-pente].
contrapantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAPÁNTĂ s. f. pantă, opus altei pante. (< fr.
contrepente)
contrapantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrapántă s. f.,
g.-d. art. contrapántei; pl. contrapántecontrapantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAPÁNTĂ, contrapante, s. f. Pantă opusă altei pante în cadrul profilului unei văi fluviale sau glaciare, cu formații geologice de durități și vârste diferite. — Din
fr. contrepente.