contraordin - explicat in DEX

contraordin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra¹- + ordin (după fr. contre-ordre).

contraordin (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre].

contraordin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAÓRDIN s. n. ordin care revocă un alt ordin anterior. (< fr. contre-ordre)

contraordin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contraórdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă [!] alt ordin.

contraordin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contraórdin s. n., pl. contraórdine

contraordin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contraordin n. revocarea unui ordin.

contraordin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] — Contra¹- + ordin (după fr. contre-ordre).